Candva am lucrat intr-un teatru, desi am preferat intotdeauna cinema-ul si filmele (ca o paranteza, degeaba nu sunt vorbele din popor sau celebrele proverbe: "de ce-ti e frica nu scapi", "niciodata sa nu spui niciodata" etc). Daca e sa ma uit in urma, de fiecare data cand am zis k niciodata nu o fac ceva, in timp am ajuns sa fac exact acel lucru. Primul meu "job" (asa zis de vacanta pentru a strange bani sa ma duc la mare) a fost la un "service" auto - dupa 2 saptamani de tras la greu doar sa vad cum treceau trenurile spre mare, iar ce castigam s-ar fi dus pe mancare, daca nu as fi avut pachet de acasa, am renuntat (mai ales k era campionat mondial de fotbal pe atunci). Totusi mi-am luat un tricou si casete audio - o mica comoara pentru vremurile alea :)
Cand am plecat de acolo am jurat k nu voi mai lucra niciodata in domeniu - guess what ? :D .. azi lucrez tot in domeniu auto .. nu la service sau reprezentante ... dar tot domeniu auto se cheama :)
Prima oara cand am fost la o piesa de teatru m-am dus cu amici de la alt liceu ... ba am si fost pe scena pentru cateva clipe (ba incercand sa ghicesc o melodie la moda redata slow-motion, ba cantand Nana - Lonely) .... pentru ca era piesa-concurs ... fara sa stiu atunci ca acelasi proiector care m-a orbit, peste ani o sa-i orbesc si eu pe altii :)
Cum necum au trecut 2 ani in acelasi teatru, si n-am sa uit piesele care mereu NU erau aceleasi, pentru ca mereu se intampla cateva ceva neprevazut: ori actorii uitau replicile si improvizau din mers, ori cadea curentu (ceea ce imi dadea mie mari batai de cap, fiind la lumini), ori pleca decorul la plimbare :))
Ma amuza publicul ca nu stia ca nu asa trebuia sa fie piesa, si aplauda sau radea oricat de multe gafe se faceau, pentru ca el credea k asa e piesa :D (dar cel mai mult m-a amuzat o premiera la care am lucrat la greu, si in noaptea premierii, dupa nici 2-3 minute de la inceput, am scos capul pe fereastra cabinei de la lumini, sa vad mai bine reactia salii, si cand colo, am auzit un sforait de zile mari :)))) )
Am ras atat de mult si de tare, incat mai aveam putin si depaseam vocile actorilor de pe scena, ba mai mult, era sa ratez si urmatoarea schimbare de lumini :))
In fine ... revenind la cortina care poate cade oricand ... va dedic melodia celor de la
Blue - Curtain Falls:
Pentru cine iubeste teatru, le recomand cateva din piesele luminate candva de mine personal la teatrul dramatic "Fani Tardini" din Galati : "Casa Bernadei Alba", "Spionul balcanic", "Romeo si Julieta", "Livada cu visini", "Zapezile de alta data", "A douasprezecea noapte", "Steaua fara nume", "Frumoasa din Leenane", "Asta adulterului" , etc.
Mai multe informatii despre piese gasiti pe site-ul teatrului:
http://www.fanitardini.roMelodia celor de la Blue - Curtain Falls imi aduce aminte de finalul dramatic al piesei "Livada cu visini", cand efectul sonor foarte puternic al copacilor taiati combinat cu cortina care incepea sa cada, inca imi mai provoaca vii amintiri (mai ales k a fost ultima piesa a mea k maestru de lumini la teatru), dar si alte amintiri mai vechi (vezi
Blue - Breathe Easy)
Enjoy!
